Fiecare
gând al nostru se îndreaptă acum spre România, spre trecutul și eroii ei. Pământul românesc a fost mereu locuit de oameni care au ales să
devină luptători pentru a-și ocroti țara, meleagurile, graiul, credința, dobândindu-și
certificatul de identitate drept fii ai României.
Teritoriul pentru care au
luptat este scena unde s-a desfășurat etapă cu etapă, istoria poporului nostru.
În istoria noastră atât de
încărcată, au fost multe momente, în care eroii au apărut parcă de niciunde,
când oameni pe care nimeni nu i ar fi crezut în stare de fapte de arme au
reușit să schimbe soarta bătăliilor și a războaielor.
Un astfel de moment a fost
lupta antiotomană dusă de voievozii români care au antrenat toate categoriile
sociale rămânând în memoria noastră drept conducători cu frica lui Dumnezeu,
apărători ai credinței, ctitori de biserici și inspirați creatori de memorie
istorică.
Un alt moment a fost reprezentat de lupta pentru independență
în care soldații români, deși au fost greu încercați de suferințe și neliniște,
nu s-au lăsat până nu au primit vestea că Osman Pașa s-a predat, ceea ce a
însemnat pecetluirea independenței țării și chemarea României la o nouă viață, bucurându-se de drepturi depline. Deși
erau separate, toate provinciile s-au implicat în războiul de independență.
Primul război mondial a creat
cadrul necesar desăvârșirii unității naționale. Și acest ideal a cerut un tribut
de sânge. Mulți soldați și-au dat viața pentru apărarea patriei sub deviza: „Pe
aici nu se trece!”Nu există localitate din vechiul Regat care să nu și fi
trimis bărbații la război.
Începând cu 1941, românii au
fost nevoiți să ia din nou arma în mână
primind ordin pentru trecerea Prutului, militarii români au luptat cu eroism
dezrobind din jugul roșu al bolșevismului pe frații lor cotropiți și
pământurile străbune. Același eroism a fost dovedit și în lupta împotriva
Germaniei, realizându-se condițiile pentru eliberarea Transilvaniei.
Însă, sfârșitul războiului a
însemnat, în același timp, începutul unei perioade în care înțelesul cuvântului
libertate nu era cunoscut fiind vorba despre perioada dintre anii 1944-1989
când România a fost dominată de comunism, ceea ce a însemnat abolirea
monarhiei, dependența de stat și interzicerea credinței. Cei care au avut curajul de a se opune ideilor
comuniste, cei care au umplut închisorile comuniste și care au suportat
pedepsele aspre din cadru acestora, detenția însemnând mai degrabă exterminare
decât reeducare, pot fi considerați adevărați eroi. În ciuda greutăților, nu au
putut fi împiedicați să spere, să creadă în Dumnezeu ceea ce i-a salvat pe
mulți de la moarte. Ultima întrebare
era: „cine mai crede în Dumnezeu?”. Dacă cineva spunea: „Eu mai cred!”,
răspunsul era: „Cu tine mai am de lucru!”
Evenimentul care a demonstrat
cel mai bine dorința de libertate și democrație a fost Revoluția de la 1989,
proces care s-a soldat cu numeroase victime, dar care totodată a adus din nou
pe tărâmul nostru lumina libertății.
Viața lor s-a transformat cu
trecerea anilor în legendă făcând ca pământurile acestea spălate de sânge să
rămână pentru totdeauna ale românilor.
Tot ce-i caracteriza pe eroii
neamului s-ar putea regăsi și printre noi toți, numai că în ziua de astăzi
mulți oameni trăiesc ca lumea, gândesc ca lumea și tot ca lumea ignoră
învățăturile pe care ar trebui să le
sustragă din atitudinea eroilor noștri întrucât astăzi luptăm mai mult pentru
propria persoană chiar împotriva semenilor noștri, luându-ne la întrecere unii
cu alții chiar și pentru lucruri nesemnificative.
În aceste condiții, trebuie să
ne regăsim istoria, să învățăm din ea pentru a nu repeta, trebuie să ne iubim,
să ne respectăm valorile pentru că numai așa putem răzbi și prețui ceea ce
aparține demnității naționale.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Sandu Diana - clasa a XI a Științe Sociale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu