miercuri, 10 aprilie 2019

Dragă Românie…

A fost odată ca-n povești,
A fost, de-ar mai fi iară,
Din neamuri tracice, regești,
O prea frumoasă țară.

Tu ești o unică-mpărțire
Ce n-are niciodată rest
Noi, doar ecoul de simțire
O umbră a astrului celest.

Frumos e neamul românesc,
Când ai în inimă meleaguri,
Și tot ce-i drag și pământesc
Să ne întâmpine în praguri.

Te aștept, cu semnul lui A FI
Precum cu verbul  “a iubi”
Pasăre a limbii românești
Cu mine ceruri cucerești.

Limba-i  misterul infinit,
E zeul coborât din mit.
Limba-i  puterea înțelepciunii,
Tăria ce dă voce lumii.

Sămânța verbului e coaptă,
Strigătul nu-l rosti în șoaptă.
Fii mândru de o limbă care,
Amestec de nori e și izvoare.

Timpul trece prin clepsidră,
Unii oameni te-nconjor,
Totul în jur se schimbă.
Însă,  graiul e nemuritor.

Tu patria mea, mândria mea,
Chiar dacă astăzi ești săracă,
Vom crește și te-om ridica
În slăvi să fii ca altădată.


Dumbravă Maria, clasa a X a

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu