Historia - magistra vitae

Nu credeţi, cã azi, mai mult ca oricând, trebuie sã realizãm cã istoria reprezintã identitatea unui popor, iar cunoaşterea trecutului unei naţiuni împreunã cu succesele, eşcurile, bucuriile şi nereuşitele sale reprezintã un model pentru viaţa noastrã din prezent şi crearea unui viitor prosper? Eu mã numar printre cei care considerã capitalã cunoaşterea trecutului propriei naţiuni, şi a lumii, în general, şi susţin importanţa studierii istoriei, nu neapãrat ca o sumã a faptelor anterioare, ci ca o sursã de înţelegere a prezentului şi de dezvoltare intelectualã colectivã şi personalã, care îndeamnã la reflecţie criticã asupra a ceea ce a fost, şi mai cu seama asupra a ceea ce este şi va mai fi. În primul rând, studiul istoriei înseamnã însuşirea unor cunoştinţe despre fapte şi procese petrecute cândva, de multe ori aproape simultan în spaţiul românesc şi în cel european sau universal, cu scopul formãrii unei capacitãţi de discernere a binelui de rãu şi dobândirii unor competenţe de înţelegere a situaţiei actuale şi viitoare, prin raportarea la trecut, ceea ce înseamnã transformarea cetãţenilor în ”oameni ai cetãţii”, activi şi responsabili, ai mileniului III, generosi, deschisi, încrezatori în bunurile perene ale omenirii. Fireste, cã acest fapt duce la crearea unei societãţi sãnãtoase din punct de vedere moral, politic, economic, cultural, astfel încât flagelul timpurilor grele trãite de înaintaşii noştri, sã nu atingã generaţiile viitoare. În al doilea rând, cunoaşterea trecutului ne învaţã sã comunicãm, sã avem respect faţã de sine şi faţã de propria identitate culturalã şi naţionalã, sã înţelegem şi sã acceptam situaţia celuilalt, sã ne lãrgim orizonturile, sã înţelegem legile progresului, sã apreciem acţiunile directe şi indirecte ale umanităţii, interculturalitatea, raportul între continuitate şi schimbare, cauzalitatea, perspectivele multiple asupra evenimentelor şi proceselor istorice. Astfel, tânãra generaţie, însuşindu-şi toate aceste mici lecţii are şansa de a-şi crea un viitor mai bun fãrã eforturi majore, adicã sã-şi îndeplineascã menirea-pregãtirea în mod frumos, decent şi cumpãtat a lumii de mâine, indisolubil legatã de lumea de ieri, cãci doar reflectând asupra comportamentelor şi evenimentelor din timpul vieţii înaintaşilor, plimbându-se, practic, printre ruinele acestora, având o baza, situaţii din care sã se inspire, îşi poate face mândri strãmoşii, şi pe cei care vin din urmã la cârma lumii. Ca atare, trebuie sã ne cunoaştem trecutul, cauzele pãcatelor anterioare, pentru a preveni repetarea unor greşeli, care omise continuã sã apese, sã stinghereascã sau chiar sã blocheze progresul societãţii, cãci aşa cum omul are nevoie, pentru a fi ”om de memorie, şi omenirea are nevoie de memoria ei colectivã-adicã de istorie! - pentru a rãmâne umanã şi a nu cadea în barbarie, pentru a-şi întelege prezentul şi a-şi construi viitorul”. Ionaşcu Alina-Elena - clasa a XII a - Liceul Tehnologic „Paul Bujor”, Bereşt