România, țara mea

Popor, familie și națiune,

Astea-s cuvinte ce le port,

În gându-mi plin cu iubire

Pentru țară si norod.

Printre străini nu voi trăi,

Căci, n-aș putea să plec,

Din dulcea-mi Românie

Ce tot o venerez.

În România m-am născut,

Ș-aici am să trăiesc.

Eu nu mă duc să umblu desculț,

În alt popor să mă mândresc.

Acum, în an de centenar,

Eu spun cu voce tare

Că: “România-i țara mea

Și n-o să le dau lor cale.”

Lor, celor care au pândit

La a  ei dezbinare

Dar, uite, că n-au reușit

Căci, nu le-am dat noi cale.

În inimă mi-e implementat

Un sentiment de biruință.

Astăzi, de la 100 de ani,

S-a-ndeplinit a noastră dorință.

Dumbravă Maria, clasa a X a Ştiinţe Sociale