Sunt mândră că sunt româncă! România este țara în care m-am născut atât eu, cât şi părinții mei şi multe alte generații. Am foarte multe motive pentru care să mă mândresc.Trăiesc într-o țară frumoasă, cu o mare varietate de relief. Vuietul valurilor de pe litoralul Mării Negre, sunetul apei care curge lin pe câmpii si ploaia ce cade într-o zi călduroasă de vară, toate mi-s ,,de acasă”. Mă mândresc cu istoria și cu faptele desăvârșite de-a lungul timpului, cu oamenii ce și-au sacrificat până și propria viața pentru patria lor.
Toţi trebuie să fim mândri, de istoria noastră, de frumusețile patriei și să ne promovăm ,cum putem, țara. Nu cred că cei care au plecat spre alte zări, permanent sau temporar, nu au momente de nostalgie, de dor... pentru ceea ce au avut și mai au, în țară. Dacă nu putem să ne păstrăm identitatea națională, nu putem spera ca alții să ne respecte.
24 ianuarie este o zi mare pentru românii din țară, dar și de peste hotare. Acum mai bine de un secol și jumătate se înfăptuia Unirea Principatelor Române, un prim pas spre România de astăzi. Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire, a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească.
Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859, în Moldova, și la 24 ianuarie 1859, în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropriere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.
Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării Unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri, prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului 1859 liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, act care a adus cele două state într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar Constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.
Mândria de a fi român este o adevărată artă a vieții noastre, a celor ce simt și iubesc românește, aici sau peste hotare.
Dumbravă Maria, clasa a X a Ştiinţe Sociale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu