CINSTE LOR, EROILOR

Cine sunt ei, eroii?

Sunt oameni simpli, de pretutindeni: de pe locurile noastre sau din cele mai îndepărtate ținuturi; oameni dominați de instinctul de apărare a familiei, a meleagurilor pe care trăiesc, a țării. Oameni fără pregătire în prealabil, luptând doar din dragoste pentru țară și pentru urmași. Ei sunt voievozii, martirii, ostașii și luptătorii care ne-au luminat țara, care împreună au putut face față perioadelor dificile cu care țara noastră s-a confruntat adeseori. Ei sunt cei care au ales să uite de familia lor, de fericirea lor, au ales să îndure greul, suferința, durerea, evidențiindu-și curajul și sacrificiul. Nu se cunoșteau între ei, dar au funcționat ca un tot unitar devenind din prima clipă frați, aparținând aceleași familii și dobândindu-și certificatul de identitate drept fii ai României. 

Toate țările se remarcă prin verdele câmpiilor, culmile muntoase, zgomotul fluviilor, foșnetul codrilor, valori care se regăsesc și în România, dar ceea ce ne aparține doar nouă, românilor, este istoria, istoria neamului, unică prin felul său, dobândită de însușii eroii… Pentru cine? Pentru noi…

Acum ar trebui să ne întrebăm: noi am moștenit puțin din mărinimia lor pentru a face fața luptei de astăzi ? Tot ce-i caracteriza pe ei pentru apărarea țarii, se regăsește astăzi și printre noi, doar că noi luptăm mai mult pentru propria persoană chiar împotriva semenilor noștri scoțând în evidență rivalitatea și invidia. Tocmai de aceea se poate spune că și lumea de astăzi este într-un continuu război drept pentru care trebuie să avem cu noi întotdeauna gentuța de urgentă în care să împachetăm bunătatea, iubirea, onestitatea, respectul pentru ceilalți, valori care sigur ne vor fi de folos pentru a doborî ceea ce domină în unele persoane ca și duhuri rele: vulgaritatea, necinstea, lipsa de respect, mândria, indiferența, trăsături ce nu-și au locul în personalitatea unui erou.

Referitor la eroi, de menționat este că aceștia ne-au lăsat drept moștenire: granițele țării, graiul românesc și tricolorul. Nu întâmplător simbolul drapelului este albastru-galben-roșu. Sub cerul albastru senin sau înnorat, pe galbenul câmpiilor s-au jertfit ei vărsându-și sângele. Astfel, albastrul cerului care a fost martor la sacrificiul lor, galbenul holdelor care le-a simțit suferința și roșul sângelui vărsat încununează simbolul țării noastre. 

Bucurându-ne de această moștenire și de libertate, nouă nu ne-a mai rămas de făcut decât să-i cinstim, să le mulțumim, să ne amintim de eroii noștri, purtând memoria vie a lor și totodată, gândind la timpurile trecute să ne întrebăm: „Noi ce am fi făcut? Ne-am fi dovedit sacrificiul, curajul și demnitatea?”. 

Sandu Diana - clasa a X-a Științe Sociale