Se afișează postările cu eticheta concursuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta concursuri. Afișați toate postările

vineri, 10 iunie 2016

Concursul Național AȘA A FOST LA UNIRE, Brăila

În urma participării la Concursul Național AȘA A FOST LA UNIRE, din cadrul Proiectului Național În unire stă puterea, organizat de Școala Gimnazială AL. I. Cuza - Brăila, ediția a VI a, elevii școlii noastre au obținut următoarele premii:
  • Constantin Mihaela Camelia  (clasa a VI a A) - coordonată de prof, Băican Ana Maria - premiul I;
  • Teliceanu Ioana Alexandra ((clasa a VI a A) ) - coordonată de prof, Băican Ana Maria - premiul I;
  • Negru Miruna Dana (clasa a VII a A)  - coordonată de prof. Constantin Carmen - premiul I;
  • Cojocaru Gheorghe (clasa a IX a S.S.)  - coordonat de prof. Constantin Carmen - premiul I;

 Felicitări!


CONCURSUL NAŢIONAL „REZISTENŢA ANTICOMUNISTĂ” - Liceul Dimitrie Gusti, București

Concursul Naţional "Rezistenţa anticomunistă" s-a  adresat elevilor care doresc să-şi împărtăşească trăirile şi impresiile referitoare la importanţa cunoaşterii  trecutului şi conştientizarea importanţei rezistenţei prin cultură şi spiritualitate la atrocităţile comunismului.                                
Concursul a fost organizat de Liceul Tehnologic „Dimitrie Gusti”, Bucureşti în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, AFDPR, IICCMER, CNSAS, INST, PMB, Primăria sector 5, Fundaţia „Academia Civică”, USR—Filiala Bucureşti și Patriarhia Ortodoxă Română. 
Eleva școlii noastre, Diana Sandu,  a reușit cu lucrarea realizată să obțină la acest concurs locul al II lea.
Felicitări!






luni, 6 iunie 2016

Comunismul în ochii familiei mele

               
 Noi, cei de vârsta mea, ne-am născut după anul 1989 când  poporul român,  prin propria forță a pus capăt terorii comuniste care  a dominat România încă din 1944. Deși nu am trăit comunismul, din relatările părinților, bunicilor și străbunicilor, în mintea noastră se derulează o succesiune a evenimentelor petrecute în acea perioadă și totodată se ilustrează tabloul României din timpul acestui regim: o tară dominată de un partid unic care nu și-a câștigat afecțiunea locuitorilor datorită impunerii unor măsuri în dauna bunăstării poporului: abolirea monarhiei, colectivizarea agriculturii, industrializarea forțată, controlul exercitat  asupra societății prin intermediul poliției politice, desființarea Bisericii Române Unite.
               Familiile își petreceau viața de zi cu zi între zidurile locuinței, bariera fermă între viața publică și viața privată.
              Părinții mei au petrecut în perioada comunismului doar copilăria, însă, pentru ei a fost o perioadă umbrită de restricții și dominată de teama de a nu spune ceva pentru care familia să fie trasă la răspundere. Noțiunea de emisiuni dedicate copiilor aproape nici nu exista. Bucuria în ochii lor se putea vedea doar seara timp de zece minute la 8 fără 10 când pe ecranul televizorului apărea unicul personaj animat, și anume, mult așteptata „Mihaela”, asta doar pentru cei care rezistau așteptând la opaițul lămpii cu gaz să treacă cele două ore de beznă, curentul electric fiind întrerupt. Se citea nostalgia din ochii copiilor când pe ecrane apărea tovarășul Ceaușescu pentru a vorbi „frumos” despre culturile agricole, despre dezvoltarea industriala sau despre congrese, acestea fiind cuvintele care dominau în emisia ce dura până la zece noaptea urmând ca apoi până a doua zi la opt fără zece seara ecranul să fie ocupat de așa zișii: „purici”. În plus părinții mei se bucurau de mireasma a două portocale în perioada Crăciunului împărțindu-le cu frații și surorile. De asemenea în amintirea lor figurează și faptul că  în perioada gimnaziului, se aflau printre cei 2,5 milioane de elevi care au fost scoși de la cursuri pentru a completa forța de munca participând la lucrările agricole de toamnă, uneori chiar și contra forțelor naturii.  Târziu au găsit răspunsuri la multe întrebări puse în aceea perioadă: de ce o parte din animale erau sacrificate noaptea pe furiș, ferit de văzul copiilor? De ce părinții lor își ascundeau în podul casei cerealele și alte produse  folosite ca suport alimentar? De ce când mergeau la biserică trebuia să o facă pe ascuns, alegerea aceasta fiind un gest de mare curaj?                                                                                                                               Datorită faptului că vârsta copilăriei poate fi frumoasă în orice regim, părinții mei au privit cu inocență aceste lipsuri, valorificând pe cât posibil frumosul din aceea perioadă.   
                Adevăratele griji, nevoi, lipsuri au fost simțite de bunici și străbunici. Un factor amenințător pentru liniștea poporului îl constituia elaborarea unor decrete prin care se recurgea la măsuri de constrângere a populației în vederea cedării bunurilor proprii către stat. Opoziția străbunicului patern față de comunism  a sporit odată cu stabilirea regimului de colectarea a cotelor la cereale și la alte categorii de produse, prin decretul de la 6 iulie 1948. Aceste cote nu erau stabilite în funcție de producție, de multe ori fiind mai mari decât producția obținută, încât țăranul nu a avea posibilitatea să achite toată cota ceea ce atrăgea după sine pedepse aspre. Situația s-a complicat odată cu înființarea Gospodăriilor Agricole Colective și a Gospodăriilor Agricole de Stat, ceea ce pentru străbunicul meu a însemnat deposedarea de proprietatea asupra pământului și de drepturile pentru care luptase în timpul celor două războaie mondiale. Întrucât această măsură era distructivă instalând descurajarea în sufletul țăranilor, determinarea lor de a intra în G.A.C.  nu s-a putut face decât prin forță, pentru atingerea scopului fiind folosite bătăile, arestările, sau șantajul. În fața unei asemenea impuneri străbunicul meu nu a putut decât să se alăture țăranilor care au organizat revolte împotriva „colectivei”, aspect ce a pus Securitatea pe urmele lui fiind chemat deseori să dea explicații pentru faptele sale care au avut consecințe pe parcursul vieții. În plus, străbunicul meu se simțea mereu urmărit fiind cuprins de o frică permanentă generată de teama ca nu cumva cei cu care conversa să fie informatori care se infiltrau printre grupuri de țărani pentru a transmite toate afirmațiile referitoare la părerea lor despre regim, la ce dețineau în gospodărie pe ascuns sau referitoare la modalitățile de a procura produse pentru trai. Oricine făcea o aluzie politică era văzut drept un suspect dospind  intenții ascunse de a le întinde celorlalți o capcană.
              Factorul cel mai greu de suportat pentru familia mea a fost lipsa de libertate. În timpul regimului comunist nu exista libertate nici măcar în viața privată. Statul se amesteca în viața individului chiar dacă acesta era o persoana corectă și rațională. Intervenția ar fi fost de înțeles dacă ar fi avut scopul de a oferi protecție în cazul în care cetățenii s-ar fi aflat în pericol sau dacă făcea rău celorlalți. Autoritățile statului însă încălcau normele și regulile de conviețuire, fără justificare stârnind teamă pentru indivizi și pătrundeau în domeniul privat al vieții umane, una dintre preocupările regimului fiind controlul și încălcarea flagrantă a limitelor vieții private. Corespondența, consumul alimentar, credința, toate erau supuse controlului de „partid” și de „stat”. Nu în ultimul rând, îngrădirea libertății de exprimare genera o altă frustrare, criticii fiind considerați drept disidenți și pedepsiți ca atare.
              Viața grea era marcată și de povara procurării bunurilor de orice fel: de la produse alimentare și gaz pentru lampă până la îmbrăcăminte și încălțăminte. Pentru o bună implementare a strategiei rației, regimul comunist a realizat „cultura penurie” ceea ce pentru familia mea a însemnat un adevărat chin. În scopul asigurării unui trai mai bun, atât străbunicii cât si bunicii căutau să mențină cât mai multe „relații” și „cunoștințe”, nevoia și grija zilei de mâine determinându-i să recurgă la strategii nu tocmai moraliste: întreținerea unor false prietenii, efectuarea unor servicii la schimb, căutarea rudelor cu poziții importante.
           Astfel în aceea perioada comunismul exercita o presiune asupra tuturor familiilor, viața putând fi descrisă prin: lipsuri, chinuri, dependență, frustrare, frică, violență, ateism, amenințare și nu în ultimul rând teroare.
                Acum după ce am aflat cum s-a scurs o parte din viața membrilor familiei mele dar și a celorlalți români, nu pot decât să le mulțumesc pentru suferințele îndurate, pentru rezistența de care au dat dovadă și pentru faptul că împreună au depășit acea perioada grea pentru ca noi, nepoții și strănepoții, să  ne bucurăm de ceea ce ei  nu au avut vreodată: libertate.
                  Plecând de la întrebarea: Ce a însemnat comunismul pentru familia mea?, am investigat, am stârnit derularea amintirilor în mintea celor care au trăit comunismul și mai există și astăzi, dar gândurile încă îmi sunt presate de câteva întrebări a căror răspunsuri au rămas un mister: De ce s-au întâmplat toate acestea? Ce satisfacție au avut fidelii comunismului? Oare în sufletul lor au existat mustrări pentru suferințele provocate atâtor familii?

 Diana Sandu, clasa a X a Științe Sociale - Liceul Tehnologic Paul Bujor, Berești 

O nouă experiență

Participarea la concursuri, la diferite activități înseamna a depune un efort în plus ce-ți va fi mereu un avantaj, cum a fost și în cazul meu participarea la olimpiada de istorie.
Muncă, efort, un strop de ambiție și multă dedicare din partea profesorului reprezintă "ingredientele secrete" ce m-au făcut să ocup un loc important la această olimpiadă. A reprezentat pentru mine un pas deosebit, o etapă nouă ce m-a făcut să-mi dau seama că pot mai mult; toți putem să ducem la capăt un lucru dacă avem ambiție, dorință și puțin noroc.
După ore de muncă, cel mai plăcut e să vezi că nimic nu a fost în zadar. Nu as fi putut realiza această performanță fără sprijinul doamnei mele profesoare. A trăit aceleași emoții, iar rezultatul pe care l-am obținut reflectă dedicarea și atenția pe care mi-a acordat-o.
Olimpiada de istorie m-a pus în contact cu noi oameni cu care am stabilit relații de prietenie. Dacă în prima zi toți eram concentrați și repetam unele noțiuni, emoțiile lăsându-și amprenta, după trecerea examenului am fost mai deschiși, mai comunicativi. Ne-am simțit bine împreuna.
Pentru mine a fost o experiență nouă, unică, plăcută și deosebită realizata cu ajutorul doamnei profesoare, împreună cu care am cules roadele muncii depuse.
Familia și profesorii m-au făcut să înțeleg că indiferent de rezultat, contează că am putut ajunge pana aici, iar efortul depus va fi răsplătit prin cunoștințele acumulate.
Mă bucur că am putut face cunoștință cu această emoție și experiență a olimpiadei și sper că nu va fi ultima.

Mihaela Chiriac, clasa a IX a Științe Sociale - Liceul Tehnologic Paul Bujor, Berești

Participanții la faza națională a olimpiadei de istorie din județul Galați

duminică, 22 mai 2016

Simpozionul Județean cu participare internațională - ANTICOMUNISM ȘI REPRESIUNE COMUNISTĂ

Luna acesta s-au desfășurat lucrările Simpozionului Județean cu participare internațională - ANTICOMUNISM ȘI REPRESIUNE COMUNISTĂ. 1945-1989.  Simpozionul a fost organizat de Liceul Vasile Conta din Târgu Neamț, Inspectoratul Școlar al Județului Neamț și Asociația Pro Democrația.  Eleva noastră, Sandu Diana, din clasa a X a  -Științe Sociale a participat la simpozion cu un eseu publicat și în revista noastră, intitulat Mărturii din temnițele comuniste. Lucrarea a fost răsplătită de către organizatori cu premiul I.
Felicitări, Diana!

luni, 25 ianuarie 2016

157 de ani de la Mica Unire



Anul acesta se sărbătoresc 157 de ani de la Mica Unire. În 24 ianuarie 1859, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza a avut loc Unirea Principatelor Române, primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român.
Pentru cinstirea Zilei Unirii, la Liceul Tehnologic Paul Bujor din orașul Berești, doamnele profesoare Carmen Constantin și Ana Maria Băican au organizat o activitate prin care au marcat această sărbătoare importantă pentru noi, românii.
Activitatea s-a desfășurat, prin amabilitatea doamnei bibliotecar Maria Bolea, în cadrul Centrului de Documentare și Informare al școlii. Elevi de la clasele a VI a A, a VII A, a VII B, a VIII A, a VIII B, a IX și a X a Științe Sociale au participat la un concurs ce a avut probe inspirate din tematica evenimentului în urma căruia și-au îmbunătățit cunoștințele despre semnificația acestui fapt remarcabil, despre personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza dar și despre alte personalități implicate în înfăptuirea Unirii.
În finalul activității toți elevii au înțeles de ce actul Unirii este o mare victorie a neamului și au retrăit, cel puțin la nivel de poveste, cei câțiva pași făcuți de înaintașii noștri pentru tot ce înseamnă astăzi România.





miercuri, 19 august 2015

Un pas înainte

     
  Nu a fost nici mult, nici puțin, destul încât să fac un pas înainte, încât să-mi dau seama că nimic nu este imposibil și că minunile există. 
      Nu-mi găsesc cuvintele prin care să exprim impresiile avute în urma acestei mari experiențe pentru că totul m-a luat prin surprindere.
       Totul a început cu hotărârea mea de a încerca să scriu o scrisoare unui fost deținut politic din perioada comunistă, participând astfel la concursul național „Fără confirmare de primire”, dar fără nicio picătură de speranță a unui câștig. Spre uimirea mea, am fost aleasă să particip alături de ceilalți 14 câștigători ai concursului la Școala de Vară de la Făgăraș-Sâmbăta de Sus. Mi-a luat ceva timp până m-am obișnuit cu ideea iar pe 5 iulie, după o călătorie lungă, m-am întâlnit cu ceilalți câștigători, reușind să ne cunoaștem și să ne atașăm unii de alții încă din prima seară.
      În zilele următoare am luat parte la diverse prelegeri în urma cărora am dobândit cunoștințe despre comunism și începuturile sale și la adevărate dezbateri asupra efectelor pe care le-a provocat Securitatea prin teroare. În această privință a reușit să ne impresioneze, încă din prima zi, Sorin Hașu care ne-a împărtășit amintiri din copilăria sa petrecută în perioada comunistă, mărturisind că s-a transformat într-un om matur mult mai devreme, neștiind ce înseamnă fericirea, şi că dânsul crede că speranța moare odată cu noi și că Dumnezeu nu se grăbește dar nici nu întârzie.
     Cu multă plăcere am ascultat-o și pe Ioana Hașu care ne-a vorbit despre Țara bunicilor, impresionându-ne atât prin experimentul pe care l-a făcut cu noi: „falsificarea voturilor-urna cu fund dublu”, cât și prin numeroasele povești ce erau legate de familia ei, povești prin care am descoperit adevărate trăsături ale foștilor partizani anticomuniști, marcându-ne atât curajul lor, cât şi spiritul de sacrificiu pentru cei apropiați.
      De asemenea, ne-am bucurat că l-am avut invitat la Școala de Vară și pe Octav Bjoza, Președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, care ne-a impresionat prin propriul destin al tinereții sale în care există o istorie tragică plină de adevăr, dar care, având un caracter puternic, a reușit să ne povestească de traumele pe care le-a depășit cu demnitate și să ne ofere un sfat pentru viitor: „Ai izbutit, continuă/ N-ai izbutit, continuă!”
       Nu a ezitat să ne viziteze nici Președintele Executiv al IICCMER care ne-a încurajat să propunem idei referitoare la realizarea unui muzeu al comunismului.
A urmat și ziua prelegerilor pe care ne-o imaginam a fi o zi grea, dar care, spre uimirea noastră, nu a fost așa. Am început cu o discuție despre „Securitatea și Partidul Comunist” unde a fost invitat Liviu Țăranu (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității) care, pe lângă informațiile despre tema discuției, nu a ezitat să ne ofere ingredientele succesului, îndrumându-ne să ne fixăm obiectivele, visele, să ne facem un plan prin care să încercăm realizarea lor și, nu în ultimul rând, să petrecem când le vom vedea împlinite.
       În continuare ni s-au prezentat procesele unor persoane omise de istorie, prezente în memorie dar în final trimise în justiție. Astfel, Constantin Vasilescu a propus inițierea unei dezbateri privind dreptatea în cazul lui Alexandru Vișinescu și al lui Ioan Ficior. 
     Programul a continuat cu un work-shop despre „Timpul liber în România socialistă ” în urma căruia Ruxandra Petrincă ne-a dovedit că vârsta copilăriei este frumoasă în orice regim.
       La ultima activitatea din acea zi l-am întâlnit pe Cosmin Budeancă cu care, după vizionarea unui film, am început o discuție despre experiențe ale detenției politice din România comunistă. 
       Pe lângă prelegeri și excursia tematică în zona Făgărașului unul dintre organizatori, Irina Hasnas-Hubbard, ne-a solicitat și partea creativă prin participarea la realizarea unei expoziții, pe care urma să o montăm la Turnul Temniței din Cetatea Făgăraș. Expoziția trebuia să conțină portretele noastre, citate, desene și imagini reprezentând aspecte din perioada comunismului, toate acestea fiind realizate pe fanioane de hârtie. Deși la început totul a părut complicat, cu multă ambiție, interes și creativitate am început să lucrăm încă din primele seri, ceea ce i-a uimit și pe organizatori. Când a sosit ziua montării eram nerăbdători să ne vedem expoziția finalizată ceea ce s-a întâmplat doar în câteva ore, în final bucurându-ne de ce am realizat fiecare. 
     Plăcută a fost și dimineața în care am participat la deschiderea Simpozionului Internațional de la Făgăraș, Sâmbăta de Sus: După 25 de ani, evaluări şi reevaluări istoriografice privind comunismul unde ne-am simțit ca niște „oameni mari”.
    Și cum timpul este cel mare inamic al nostru am ajuns și la ultima zi care a debutat cu vizitarea renumitului sat Drăguș. Am fost impresionați de liniștea de acolo dar și de comportamentul gazdelor ce ne-au primit cu adevărată bucurie, alături de care am vizitat Muzeul Satului, școala și o familie de cojocari unde am observat cu câtă trudă se obțin obiectele tradiționale. Însă vizita nu s-a oprit aici. După masa de prânz și un mic joc de volei ne-am împărțit în echipe și alături de elevii din Draguș am luat interviuri unor săteni care ne-au primit cu interes fără să aibă cunoștință de vizita noastră, împărtășindu-ne poveștile ce le-au rămas în memorie din timpul comunismului. A fost una dintre cele mai plăcute activități, căci, pe lângă faptul că noi înșine am descoperit povești ce nu erau cunoscute până la acea dată, am aflat ce înseamnă și cum se pune în aplicare munca unui cercetător istoric. Ajunși la cabană și pornind de la afirmația unei doamne intervievate de una din echipe și anume că „trebuie să fim foarte atenți când luăm decizii chiar și din necesitate fiindcă lumea este foarte instabilă ” am fost puși în patru situații dificile cărora trebuia să le găsim soluția favorabilă. Deși părerile noastre au fost diferite, organizatorul acestei prelegeri, Lucian Vasile, ne-a făcut să înțelegem importanța hotărârilor noastre care ne pot marca viața în bine sau în rău.
       Ziua nu s-a încheiat aici, căci a urmat premierea unde și-au făcut simțită prezența și lacrimile, continuând cu focul de tabără, care a destins atmosfera, antrenarea vocilor conturând o amintire plăcută. 
    Așa s-a încheiat o săptămână deosebită atât prin programul de care am avut parte, cât și prin oamenii pe care i-am cunoscut și cu care mi-am petrecut timpul, o săptămâna în care am dobândit atât cunoștințe teoretice, cât și noi experiențe utile în viitor, o săptămână în care amuzamentul, peripețiile și seriozitatea au format o rețetă bună, o săptămână cu dimineți timpurii și seri prelungi, o săptămână plină cu momente de neuitat…
         Într-un cuvânt: A MERITAT! 
Mulțumesc doamnelor care mi-au oferit această șansă: Ana-Maria Băican și Carmen Constantin!
Sandu Diana





marți, 16 iunie 2015

Cercul metodic al profesorilor de istorie-geografie

Pe 13 iunie a.c. s-a desfășurat în unitatea noastră școlară Cercul metodic al profesorilor de istorie-geografie cu tema Concursurile școlare – activități complementare de educație la care au participat domnii inspectori de specialitate Mihai Șonei, Marius Puțanu și cadre didactice din localitățile apropiate.

Activitatea a debutat cu prezentarea unui referat de către doamna profesor Simon Elena, a concursurilor cu tematică istorică la care s-au evidențiat elevii școlii noastre și a continuat cu un concurs interdisciplinar cu tema Să descoperim Uniunea Europeană!

La concurs au participat echipe de câte trei elevi din clasele a V a A, a VI a A / B, a VII a A / B. Elevii au fost provocați de organizatori să realizeze câte un desen cu tema Uniunea Europeană și să prezinte o țară membră a comunității europene. Au fost supuși de asemenea unei probe scrise și au alcătuit câte un slogan prin care au promovat țara aleasă, probe propuse de invitații la cerc. Toate echipele înscrise în concurs au făcut față cu brio sarcinilor propuse dar, ca în orice competiție, s-au evidențiat la final următoarele echipe:

Locul I – clasa a VI a A - echipa formată din elevele Apăvăloaiei Florina, Negru Miruna Dana și Tabaranu Alexandra care au reprezentat Spania;

Locul al II lea – clasa a VII a A - echipa formată din elevii Apostu Bogdan, Costea Rareș și Manea Alexandra care au reprezentat Marea Britanie;

Locul al III lea – clasa a V a A - echipă formată din elevii Ciobotaru Larisa Georgiana, Teliceanu Ioana Alexandra și Toader Ionuț Teodor care au reprezentat România;

Echipa revistei Pe axa timpului felicită câștigătorii dar și ceilalți participanți: clasa a V a A – Italia (Constantin Mihaela Camelia, Manea Tatiana, Toderașcu Andreea Isabela), clasa a VI a B – Franța (Brazdiș Marina, Dumbravă Maria, Mârza Bogdan) și clasa a VII a A (Bolea Alina, Ivașcu Daiana Elena, Teliceanu Ștefan). Mulțumim de asemenea elevei Sandu Cristina pentru implicarea în concursul amintit dar și în toate concursurile la care a obținut premii de-a lungul celor patru ani de liceu.

 Fotografii din timpul activității:











luni, 15 iunie 2015

Diana Sandu, printre câştigătorii concursului național „Fără confirmare de primire”




Concursul naţional de eseuri şi artă grafică „Fără confirmare de primire” a fost organizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) împreună cu Fundaţia Konrad Adenauer şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice.
În urma a trei etape de selecţie efectuată de experţii Institutului şi de un juriu extern, au fost aleşi cinsprezece câştigători din cei peste 350 de participanți pentru secţiunea eseu şi cinci câştigători pentru secţiunea de artă grafică.
Printre cei cinsprezece câștigători se află și eleva școlii noastre, Sandu Diana, care va participa la Şcoala de vară de la Făgăraş - Sâmbăta de Sus, în perioada 5-12 iulie 2015 (școala de vară de la Făgăraş - Sâmbăta de sus vizează o mai bună cunoaştere a perioadei 1944-1989 de către elevi, pentru a-i determina să reflecteze regimului comunist din România).

Felicitări, Diana! Echipa Pe axa timpului îți dorește cât mai multe realizări! Îți mulțumim că faci cinste școlii noastre!

duminică, 3 mai 2015

Olimpiada de istorie

În anul şcolar 2014-2015, la etapa judeţeană a Olimpiadei de istorie, eleva noastră, Diana Sandu (clasa a IX a Ştiinţe Sociale), a reuşit să obţină nota 8,20 fiind a cincea pe judeţ. Felicitări şi succes pe mai departe!