Ecaterina Teodoroiu – „eroina de la Jiu”

Ecaterina Teodoroiu

Ecaterina Teodoroiu reprezintă un personaj care a devenit legendă, o personalitate ce domină galeria româncelor care animate de dragostea de ţară au dat dovadă, în situaţii extreme, de spirit de sacrificiu.

Numele eroinei, potrivit certificatului de naştere, este Cătălina Vasile Toderoiu. Născută la 14 ianuarie 1894 în comuna Vădeni (Gorj), în familia agricultorilor Elena şi Vasile Toderoiu, tânăra Cătălina a avut cinci fraţi şi două surori. A început şcoala primară în satul natal şi a terminat-o la Târgu Jiu, unde învăţătoarea a înscris-o în catalog cu numele de Ecaterina Teodoroiu. Studiile liceale le-a urmat la București, dorind să devină învăţătoare însă ulterior şi-a continuat studiile la o şcoală de infirmiere.

În condiţiile declanşării Primului Război Mondial, Ecaterina trăiește drama de a-și pierde în primele luni ale războiului doi dintre fraţi pe front. Acest imbold o împinge să solicite iniţial intrarea în serviciul de ambulanță, iar apoi încorporarea ca ostaş în Armata Română. Este prima femeie din armata română care a luptat nemijlocit, ca militar înrolat, în linia întâi.

Ecaterina a fost rănită, luată prizonieră de germani, a evadat, iar spre sfârşitul anului 1916 a fost din nou rănită la ambele picioare, fiind decorată pentru curaj prin ordin regal de către regele Ferdinand. Datorită eroismului, fără să facă niciun fel de şcoală militară, a ajuns sublocotenent și și-a condus ostașii pe câmpul de luptă. Prin determinare, curaj și eroism, a fost promovată la gradul de sublocotenent, exclusiv pentru meritele ei. Când era întrebată, tânăra combatantă evita să pună un preț prea mare pe faptele sale vitejești. Nu ținea să fie remarcată. Și, totuși, era imposibil să nu iasă în evidență. Iubirea de țară o făcea de nestăvilit. Voia să lupte împotriva armatei germane, ai cărei militari îi uciseseră fratele, nu demult. De asemenea, dorea să lupte în războiul la care participa și tânărul care îi era drag.

La data de 22 august 1917, pe înserat, eroina de la Jiu și-a dat viața pentru patria pe care o iubea atât de mult, în zona Dealul Secului, satul Muncelu (Vrancea). În ultima sa zi de viață s-a aflat la conducerea unui pluton de infanterie. Viața Ecaterinei s-a încheiat la doar 23 de ani, curmată de către gloanțele inamice care i-au străpuns pieptul.

Cu doar câteva clipe mai înainte, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu strigase, către ostașii săi: „Înainte băieţi, sunteţi cu mine!”

A fost înmormântată iniţial pe valea Pârâiaşului, în locul numit "Poienele", cu onoruri militare. La 9 iunie 1921 rămăşiţele pământeşti ale eroinei au fost reînhumate la Târgu-Jiu, în cadrul unor funeralii naţionale. Sicriul eroinei a fost confecţionat din oţelul unor tunuri capturate de la inamic şi a fost depus într-o criptă betonată din faţa catedralei din Târgu Jiu. Ulterior, deasupra criptei a fost amplasat un monument din marmură ce are sculptate, pe cele patru faţete, imagini reprezentând scene din viaţa Ecaterinei Teodoroiu.

Eforturile ei ne arata că femeile pot contribui, pe picior de egalitate cu bărbații, la efortul națiunii în vreme de război.

Pentru fiecare dintre noi, femeie sau bărbat, copil sau adult, perseverența, hotărârea şi curajul Ecaterinei Teodoroiu trebuie să fie un exemplu de atitudine atât de necesară şi astăzi în societatea românească. 

Bibliografie:

· Manoliu Ioan, Ecaterina Teodoroiu. Viteaza de la Jiu, Editura Vremea, București, 2016;
· https://www.historia.ro;
· http://enciclopediaromaniei.ro;
· http://jurnalul.ro;
· http://www.cunoastelumea.ro;
  sursa foto: www. wikipedia.org

Toderașcu Andreea Isabela, clasa a VII a A