După un drum nu foarte lung către Iaşi, capitala Moldovei, mi-am pus întrebarea unde am ajuns de fapt?! Răspunsul acestei întrebări l-am aflat în următoarele patru zile, zile în care am avut ocazia să cunosc persoane ce doreau să atingă acelaşi scop, şi anume, acela de a trăi în Hristos şi, totodată, am avut ocazia să-mi conturez imagini pe care vreau să le iau cu mine oriunde. Nu a fost nici mult, nici puțin, destul încât să fac un pas înainte și să descopăr sensul cuvântului libertate.
Cele patru zile petrecute la „Întâlnirea tinerilor ortodocşi” au adus un aport semnificativ dezvoltării personale întrucât, aflându-mă printre cei 6000 de tineri din România şi din alte 23 de țări, adunați cu gândul la Dumnezeu, am întâlnit firescul demult uitat în societatea contemporană şi, în plus, am înțeles sensul cuvintelor lui Iisus care menționează că: „unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”.
Încă de la festivitatea de deschidere am simțit că urmează să trăiesc o experiență memorabilă. Momente precum defilarea reprezentanților fiecărei țări şi a zonelor eparhiale participante, rostirea imnului României şi a imnului ITO 2017 m-au convins că potrivit sintagmei „unitate în diversitate” suntem o familie care duce în veșnicie.
A doua zi, după rugăciunile de dimineață, împărțiți pe grupe am participat la dezbateri care au avut ca temă centrală: liberatatea. Fiind provocați să definim libertatea după părerea noastră, să ne amintim ultimul moment în care ne-am simțit liberi, să desluşim înțelesul cuvintelor lui Dumnezeu legate de libertate, să facem analogii, să desprindem morala anumitor povestioare, să răspundem la întrebări şi să apelăm la imaginație pentru a reda sensul cuvântului libertate printr-o scurtă poveste, cele patru ore de dezbateri s-au ridicat la nivelul aşteptărilor noastre aşa încât, având contribuția semnificativă a moderatorului, am reuşit să socializăm între noi, să împărtăşim din propriile experiențe şi să ajungem la înțelesul adevărat al cuvântului libertate.
A urmat mult aşteptata conferință susținută de părintele Constantin Necula. În cadrul conferinței ne-a captat într-o horă a vorbelor cât mai înțelepte şi a răspunsurilor cât mai realiste, horă în care mai râzi, mai pierzi pasul, dar în care ai posibilitatea să înveți.
După parerea mea, cea mai cuprinzătoare învățătură pe care am reținut-o este aceea că suntem liberi atunci când ne împărtăşim, dobândind apropierea de Dumnezeu. De asemenea, sintagme precum „Noi suntem forța bisericii!”, „Hristos în mijlocul nostru este şi va fi!” caracterizează conferința la care am luat parte.
Cea de a treia zi ne-a adus alte momente memorabile, printre care şi Sfânta Liturghie la care ni s-au alăturat sute de ieşeni. Pentru mine a fost cel mai frumos moment, întrucât în cadrul acestei conferințe am simțit frumosul şi am descoperit taina ortodoxiei, aceea că bucuria autentică este dată de lucrurile spirituale.
Impresionată am rămas şi în urma Marșului tinereții. Plecând din Parcul Copou spre Catedrala Mitropolitană, având mereu în fundal imulul ITO și alte melodii patriotice, am fost întâmpinați de zâmbetul a zeci de localnici care au lăsat să se vadă bucuria din privirile lor, mărturisindu-L pe Hristos alături de noi. De oboseala din timpul zilei am uitat odată cu apariția pe scenă a maicii Siluana, stareța Mănăstirii „Sfântul Siluan Athonitul” din Iași care ne-a oferit un cuvânt de învățătură, sfătuindu-ne să adăugăm şi practică la toate cele auzite.
În mod surprinzător, şi lumea artistilor a reuşit să contribuie la bucuria noastră, încântându-ne cu un concert care ne-a înviorat starea de spirit.
Cele patru zile petrecute la acest eveniment au reprezentat pentru noi ieşirea din rutina zilnică. Deşi înainte de eveniment am fost cuprinsă de teama de necunoscut, la finalul acestuia am dobândit o nouă perspectivă în ceea ce priveşte stima de sine. Voi păstra mereu amintirea vie a oamenilor care mi-au oferit această şansă, a celor care ne-au însoțit și ne-au coordonat, a celor care au depus efort pentru a ne simți bine, a voluntarilor și a locuitorilor care ne-au întâmpinat cu zâmbete.
Sandu Diana, clasa a XII-a
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu